note to self 2.0:

Cand cineva iti adreseaza o intrebare al carui raspuns adevarat stii ca doare, ai putea sa-l ocolesti, de dragul linistei. Nu-i cinstit, da-i confortabil.

Robbie Williams - Road to Mandalay

... got broken on the road to Mandalay.

In rest, toate bune si frumoasA.

Albert Schweitzer:

Success is not the key to happiness. Happiness is the key to success. If you love what you are doing, you will be successful.

Anul asta inca nu a ajuns la final, dar eu deja incep sa-i conturez o semi-analiza.

Stiti bancul ala cu loteria? Ei bine, eu nu stiu sa vi-l reproduc, dar am retinut morala: nu cumperi bilet, n-ai sanse de castig.

Anul asta nu stiu ce m-a apucat, dar am participat la tot felul de concursuri. Am participat si anul trecut si am reusit sa inving sistemul sau cel putin asta a fost satisfactia mea, cand am realizat ca am reusit sa adun 9.000 de voturi de la foarte multi oameni pe care nici nu ii cunosteam. N-am castigat premiul pus in joc, pentru ca organizatorii nu s-au tinut de cuvant. Dar cui ii pasa, eu sunt o idealista si m-am distrat al dracului de tare, chiar si daca nu pun la socoteala adrenaline rush-ul care m-a guvernat de cand am realizat ca pot s-o fac. :)

Dar anul asta am mai si castigat chestii palpabile. Ba un training despre asertivitate, ba o excursie de 4 zile la Sibiu ... Si-am prins gustul. Acum astept rezultatul la un concurs foto si la unul care ofera drept premiu o invitatie la o conferinta pe finante. Mi-ar fi placut sa merg la TEDx, dar n-am putut dpdv financiar... Poate data viitoare o persoana se va gasi sa sugereze organizatorilor sa puna in joc niste invitatii. : ))
De curand am semi-testat provocarea de a scrie saptamanal in spatiul online al unui om cu o vizibilitate ceva mai mare decat are MdeMiez. Ideea e ca acest om vrea sa dea ocazia si altor omuleti, bloggeristi si care au ceva de spus, sa fie cititi de mai multe perechi de ochi si ochelari si care ar putea sa-si traga ceva bun din seva gandurilor mele. Dar desi as vrea sa fac asta, sunt al dracului de timida. : ) Cum sa ii invat eu pe altii ce sa faca. Si cum sa scriu eu la comanda ... cand unul dintre motivele pentru care mi-am pastrat blogul fara publicitate, fara link exchange, etc, este tocmai libertatea faptului ca este singura chestie din lume pe care, desi o impartasesc cu oricine, totusi o simt ca este a mea si numai a mea. Si a lui Google, dar ne place la nebunie de Google. Vreau sa lucrez la Google. Pleaaaaaaase, Google, me, me, take me! : )))) Gata, there, there, ne potolim. Dar reconfigurez morala povestii:

Daca iti doresti ceva, intinde mana si apuca-te de el, ca cine stie, poate totusi nu-ti scapa printre degete. : )

PS [semi-unrelated]: are mama un vorba... Pai alege, ori cu Ana ori cu Liza, nu se poate cu analiza. : )

Later edit: am castigat concursul foto! :)

Am ajuns acasa impreuna cu mama si l-am gasit pe tata agatat pe pervaz, zgaiindu-se pe geam ca un copil care s-a cocotat pe calorifer si n-ajunge cu picioarele pe podea [copiii inalti sa se abtina, eu n-am atins podeaua de sub calorifer pana la 20 ani :))].

"Ce faci, dom'ne, acolo?" : )

"V-asteptam!" :D

Sa-mi traiasca, azi e ziua lui. : )

Toate panzele sus!

DA!

Am toate cele 12 episoade. Am citit cartea de 2 ori, m-am uitat la film de vreo 3 ori si acum o sa ma uit din nou la cele 12 parti! :)

Ieremia, Gherasime, domnule Vaillant .... viiiiiiiiiiiin! :D

Nu-mi plac oamenii urati care incearca sa ma urateasca.

Nu pricep rautatea. Nu-mi sta in creieri, refuz s-o accept ca facand parte din realitate.

Reporter: Ai ramas vreodata corijent?

Printul Cristea raspunde: "am ramas, da, normal c-am ramas!"

Reporter: Ai luat vreodata premiul I?

Piticul Torje raspunde c-un oftat: "daca luam premiul I, ma mai apucam de fotbal?"

Ahahahaaa, macar au fost sinceri, saracii : ))

Adevarul are picioare de fotbalist! :D

- nu mai cumpara flori pe intuneric;

- de trezit mai devreme cu o ora maine;

- de convins Stefan sa mergem duminica acolo;

- de respectat bugetul propus;

- de ascultat mai mult Serj Tankian la un loc;

- de oprit scris atatea chestii personale;

- de ignorat randul de deasupra;

- de facut prieteni noi acolo;

- de oprit din fumat;

- de sunat maine om foarte, foarte drag, spus la multi ani si imbratisat macar telefonic. Totul va fi bine;

- de scos din cap ca ignorance is bliss;

- de respirat adanc la vederea nedreptatilor;

- de scos fundul pe geam la nesimtiti - la asta ma mai gandesc :))

- de sters randul de deasupra;

- de lasat cele 2 randuri de deasupra, sunt si ele tot o parte din mine;

- de oprit si visat la viitorul care suna bine;

- de revenit cu picioarele pe planeta.

ce?

da, cum zice baiatul asta:
Serj Tankian - Left Of Center

[ce sick, embedding disabled, parca ma imbogateam cu asta]

De fiecare data cand ascult OST-ul de la Requiem For A Dream - Clint Mansell, ma trec 50 de fiori reci.
Nu o sa ma mai uit niciodata la filmul ala; numai melodia ma trimite la revazut imagini, readus aminte imagini vii, intristat spre deprimat - dar asta e un cuvant asa puternic, incat n-o sa-l folosim.

Intotdeauna mi s-a parut ca autodistrugerea e un act de lasitate, dar din nou, cine imi da mie dreptul de a arata cu degetul cand foarte putine lucruri aleg sa le fac plina de curaj.
Si nimic, absolut nimic, nu fac fara sa-l fi gandit inainte foarte bine. Chiar si atunci cand fac ceva si pare ca sunt o ametita, de fapt sa nu se insele nimeni, nicio aiureala nu o fac fara sa ma gandesc cat de grav ma afecteaza. Niciun gest ce pare a fi necugetat nu apuca sa se intample pana nu trece prin rasnita ratiunii. Nicio spontaneitate nu se infaptuieste fara a fi insotita de dracusorul bun pe un umar si de cel rau, evident, pe celalalt umar.

Niciun rasarit, nicio viteza crescuta, niciun vin, niciun fum, nicio tahicardie, nicio aventura, nicio plimbare, nicio nebunie, niciun romantism; niciun strop din autodistrugerile astea.

Doar poate pentru ca m-am intrebat si antrenat atatia ani .... poate ca-s mai rapida in gandire. Poate ca-s si eu un pic zoom-zoom. : )

If there is a moment I need to be told to take care of my own business, this is it.

Trebuie ca anumite lucruri sa ramana asa cum sunt. Trebuie ca anumite lucruri sa fie facute in continuare asa cum au fost lasate pe pamantul asta sa fie facute - de noi si nu de forte superioare, dar sa nu intram in alte subiecte, cand nici pe cel la care facem referire acum nu-l cunoastem prea bine si nu stim ce se intampla cu creierii nostri.

Pentru ca am milioane de idei si mii de planuri, pur si simplu stiu ca acest "trebuie" will eventually be the end of me.

Au aparut la TV reclamele la anvelopele de iarna.

Vorbeam astazi cu un coleg mai in varsta despre crimele raportate prin anumite zone ale tarii. Copii ucisi in mod suspect si gasiti prin diverse locuri, gen sub un pod, pe un camp.

Domnul cu care am discutat mi-a spus, din surse bine informate, ca e o diversiune. Zice ca avand in vedere ca Politia neaga si ca stirile apar online, e clar ca cineva face un experiment. Creaza psihoza pe timp de criza, e vreunul care probabil scrie o carte despre psihoza-n criza. Nu exclud ideea, mie imi plac teoriile despre conspiratii, doar mi-ar fi placut sa fiu spion.

O alta varianta, a mea, ar fi ca se scot cacaturi [scuzati-mi italiana] d'astea ca sa ne fie distrata atentia de la toate mizeriile politice.

Asa ca revenind la prima propozitie, am auzit ca firmele care comercializeaza anvelope sunt, nu toate, dar multe, foarte multe sunt ale PD-L-ului.

Si-acum, tobe, surle si trambite si mana sus pt cine-si doreste sa mai ucidem online niste copii.

Daca aveti borcane iau si d'alea. Am 7 kile de vise, vreau sa le fierb nitel la beomari, pun niste conservant si le pun la pastrare. Poate intr-o zi voi avea parte de o friptura careia sa-i pot asezona ceva de la borcan.

vise la conserva, who`s buying?

Acum 2 ani si jumatate am fost cu Stef si Mireille in Venetia. Fix ca pupezele, 3 fete cucuiete si singure pt aproape o saptamana in cel mai romantic [si mirositor] oras al lumii; dupa Paris, ovias.
Atunci am zis si mi-am promis ceva. Si n-am zis datorita, pardon, din cauza lor ... care nu m-au lasat decat intr-o singura seara sa ma bucur de-o semi bauta cu sampanie de fragute si de-un pic de leneveala, pt ca in rest m-au plimbat de m-am intors si mai obosita decat la plecarea in concediu - ce ranchiunoasa sunt, stiu, n-o sa va uit, NICIODATA! : )))
Am zis eu asa, ca nu m-as mai duce si a doua oara intr-un loc deja vizitat, ca sa apuc sa vad cat mai multe. Dar adevarul e ca m-as mai duce o saptamana la ski in Kaprun.
Asta as face acum, as merge la ski in Kaprun. : ) Sa iau 2 telegondole, o telecabina si un funicular ca sa ajung in varful ghetarului la 3.000 m, de unde sa coboram pe skiuri : ) Sa ne trezim dimineata [sacrificii care trebuie facute], sa skiem, apoi sa venim acasa, unde sa mancam supa la plic, sa jucam carti si sa ne punem porecle interminabile, pt care daca nu le retinem sa fim nevoiti sa facem flotari sau genoflexiuni [multumesc, mama, pt memoria mea foarte buna : )))]. Apoi sa dormim al dracului de bine.

Vremea in Bucuresti e semi-calma. Maine plec la Sibiu, sa vedem, sa vedem, sa vedem ... ce-o sa iaa-aaa-sa. : )