Ce-am zis acolo e ceva ce am in cap de multa vreme. Si e ceva ce mi s-a spus sa fac, dar cred ca tocmai asta ma da inapoi, ca e cineva care se asteapta sa o si fac si ma enerveaza ca oamenii au asteptari de la mine.

Facem, dar facem pana o sa mi se ia vartejul din stomac si o sa urmeze inca o perioada in care am sa ma simt bine. N-o sa dureze mult pana la momentul fericit, caci ma cunosc, Nu-i om mai optimist ca mine in anumite momente. Optimismul pana la sange roax. Asa ma simt eu bine, stralucitoare si mandra, cand sunt optimista, cand ii invat si pe altii sa fie, cand ma simt mai puternica decat altii. S-a intamplat de curand, dar n-a fost in doza corespunzatoare. Mai trebuie.

O sa scriu o carte.

Bai, e atata ura in orasul asta, ceva de groaza. Si un repertoriu de injuraturi, mama-mama.

Intrebare. Unde mama dracului se grabeste toata lumea asta? Desi am patit sa fiu impinsa si grabita si injurata, mergand pe trotuar ... ca tot ma intreba azi o tanara doamna, in trafic, lumea asta grabita:

-claxoneaza;

-dau flash-uri;

-claxoneaza;

-injura;

-depasesc ca decreieratii,

-injura si claxoneaza in timp ce depasesc ca descreieratii.

Si ce inseamna sa ma depasesti cu avarii si cu claxoane la 12 noaptea intr-un cartier semi-linistit, unde eu oricum merg pe banda 1 din cauza tampitilor care fac liniute in cartierul Titan? Urgente o sa-mi spuneti. Pai cate urgente sa fie. Si cum se intampla ale naibii, ele, urgentele, de se intampla numai la amaratii cu bemveuri, audiuri si genuri. Gen, saracii.

Si daca te grabesti, pisi, nu-i vina mea. Pleaca mai devreme de acasa, nu ma stresa pe mine in fiecare dimineata cu claxonul tau la nano-secunda petrecuta de la facerea semaforului verde. Ca nu-i semaforul mamei tale. Chiar, mama ta stie ce faci? O pupi pe mama ta cu gura aia cu care ne spurci in fiecare dimineata la Izvor? Am boala pe una, o fi bolnava de nervi, pt ca pare normala la prima vedere, dar intre a se da cu ruj la semafor si a vorbi la telefon mestecand guma cu gura L A R G deschisa, mai da si niste claxoane din alea isterice.

Nu dau lectii de punctualitate, nu ma-ntelegeti gresit. Sunt daruita cu multe talente, sunt si modesta dar nu mereu imi sade bine :), dar recunosc cu sila+rusine=love, ca punctualitatea nu mi-e prietena. Pur si simplu nu ma pot antrena cu ideea ca trebuie sa ma grabesc. Nu zice nimeni ca dau tzepe cum ne facea o prietena acum cativa ani, cand stateam cate o ora in fata la TNB s-o asteptam ca sa mergem sa bem un amarat de suc si cand in sfarsit raspundea la telefon zicea ca acu s-a trezit si vine si ea, which usually took her another hour, pe putin, pt ca venea de la mama dracu - nu dam nume, dar te ciufulesc eu la mare saptamana viitoare. : ))))))))

Revenind la unicul meu defect [sunt funny, stiu, de cateva zile sunt un car de draci, abia astept mini-concediul care incepe de maine :D], imi place sa conduc. Ce-are una cu ailalta? Pai are. Imi place asa mult, ca o fac ori la modul extra-smooth si negrabit cu putinta, ascultand Magic FM sau Gold FM sau gen, ori la modul pune-centura-ca-vajaim-garda, ascultand cine stie ce tarantula la radio :)) Glumesc, nu conduc sportiv, conduc. :) Dar Tarantula tot la Guerilla o ascult. Pentru ca-l iubesc pe Petru. Petru de la Guerilla. Si pe Dobro si pe Craio. Pe astia doi ii dau mai tare cand injura tantia de la Izvor. :)))

Pornisem blogul asta cu niste nervi grav acumulati, oricum mult diminuati la ora de inot, de care mi-e din ce in ce mai drag si de la care de fiecare data ma intorc un om cu totul nou. Si tot aveam draci. Aveam draci pe oamenii astia nervosi. De unde dracu acumulati atata ura si atata rautate? Nu ma mai refer numai la trafic.

Pur si simplu.

De unde atata frustrare, atata rautate, atata ura. N-as vrea sa primesc raspunsuri generale. Eu v-am zis ca il scuip pe Basescu de cand era primar. De Boc parca mi-a fost nitel mila cand a cazut in platoul emisiunii lui Gheorghe, dar acum o luna jumate l-am visat in flacari, deci nici subconstientului meu nu-i mai inspira mila.

Dar nu e de acum, e de multi ani asa. Si, cu riscul de a ma trezi impinsa pe scari, mai zic si eu o data: suntem un popor de lei fricosi. La lupta, ostenii mei! Cum e eventul ala faimos? "Let`s do it, Romania!". Cati din cei care au afisat pe FB ca participa la eveniment se vor si duce? Astept sa vad. :)

Si-nca ceva, eu abia acum 4 luni m-am hotarat sa plec din tara. Mi-au trebuit aproape 26 ani ca sa-mi dau seama ca vreau sa plec. Nu sunt fricoasa. Mi-e sila de atata ura si atata sictir. M-am apucat de germana. Si de inot. Dantura o am buna, deci nu-mi trebuie servicii dentare de facut pe ultima suta de m. Ambitie am sa umplu cam o galeata. Vom vedea.

PS: fara comentarii politice. Nu-mi murdariti bucata de internet cu mizerii, asa-mi place sa dau reject si ignore, ceva de speriat. Sunt hateritza. :))

Concediu! : )

Am o explozie de bucurie in stomac si vreau sa o impartasesc.

Ma bucur sa vad ca oricat de negru e locul asta in care traim, totusi sunt inconjurata de oameni talentati, pasionati si ambitiosi.

Va las sa va ganditi la urmatoarele:

ciclism,

teatru,

dans,

inot,

colorat,

citit,

NLP,

a invata germana,

a scrie,

a crea muzica,

a face networking,

calatorii,

fotografii,

machiat,

gatit,

alergat,

caci eu atat am avut sa va spun. :)

Daca anul trecut afisam un banner si va invitam sa mergeti, aflati ca eu chiar m-am dus! Si i-am dus si pe ai mei si au fost multumiti ca, dupa ce ca i-am scos din casa, i-am mai si dus sa vada ceva deosebit. Acestea fiind zise, click pe banner si hai sa ne vedem la Sibiu! : )

Stiu de unde am dobandit aceasta memorie.

In ciuda faptului ca, asa cum marturiseam zilele trecute, mai uit din oameni - pacatul vostru, daca-mi sunteti asa multi :))) - totusi, tin minte locuri, cifre, nume...

Ei bine, am in familie pe stramosul lui Ion Creanga. Zic si eu asa, pentru ca nu il cheama Creanga, dar se apropie, are un nume la fel de bio ca cel al indragitului scriitor si poveste la fel de frumos. Adevarat, nu stiu cum povestea Creanga, dar stiu ca daca ar sta cineva sa scrie tot ce povesteste bunicul meu, atunci ati vedea ce zic eu aici. :)

In weekendul asta am fost la Chiliile. Stiti unde e asta? Cheer up, nici Google nu stie:

We could not understand the location chiliile
Suggestions:
Make sure all street and city names are spelled correctly. hahaha

De acolo se trage bunicul din partea mamei. Unde a avut 3 frati si o sora, si are nenumarati nepoti, sute, mii, de drumuri, copaci, fantani, carari, dealuri, pietre, stanci, fire de apa. Pe toate le tine minte omul asta, care, la 81 ani, perfect lucid, povesteste de fiecare data cate ceva; altceva.

Am stat in casa unuia din fratii bunicului. O casa cu deal in gradina, cu pruni, si meri, si nuci, si peri, si porumb, si vie, si caine, si gaini, si pisici, si porci mistreti [au intrat in noaptea de sambata in vale, la porumb :)]. Un sat cu oameni putini, cu casele imprastiate pe cate-un deal, cu cimitirul in varful unuia din cele mai inalte, unde nu se ajunge decat cu caruta cu boi, caci caii nu pot urca drumuri atat de abrupte... Cu catina cat vezi cu ochii, cu porumbe, macese, coada soricelului...

Locul copilariei bunicului meu, al mamei mele, al matusilor mele si o mica parte din copilaria mea, fiind f greu de ajuns pana acolo. Greu si-acum, am stricat o masina pe pietrele alea, daramite atunci. Ne-a povestit bunicul ca venea cu caruta pana la camp in fiecare vara. La camp, adica unde e acum, pt ca de la 28 ani s-a mutat 100km mai jos, la campie. Noi am facut 2 ore cu masina, dar 100 km cu caruta cu boi, cum o fi...

A stat o saptamana cu mama acolo si i-a zis mamei mele ca asta e concediul lui de atatia ani. :)

Ieri, cand am plecat spre masina parcata 2 km mai jos, pt ca pana acolo putuse urca, am ramas eu in urma si am mers cu el pe o bucata de drum, pt ca nu-l mai sustin genunchii si coboara f greu, dar in niciun caz nu m-a lasat sa-l ajut, Doamne, fereste. A zis ca poate si ca n-are nevoie de ajutor si a mers el incet, dar a mers, sprijinit in batul lui. Si pe drum mi-a povestit de multe si cu multe detalii, l-am intrebat eu de ce s-a mutat la campie si mi-a raspuns zambind ca ii era urat de atatea drumuri in fiecare vara, asa ca daca tot avea pamant la camp, a ramas acolo. :)

Apoi mi-a zis de fagul de pe dealul vecin, de langa fantana parasita, ca intai a fost fagul, el acolo l-a gasit cand a facut ochi si ca abia apoi a aparut si fantana de la care carau apa cu cobilita. Aici am ras, i-am zis ca eu nici dudul din curte de la Bucuresti nu stiu acum cati ani a aparut ... si cred ca nu-s decat vreo 4-5. :)))

Ma bate din ce in ce mai mult gandul de a vinde tot si a trece back to basics.

N-am avut semnal la telefon, n-am simtit nevoia sa ma uit la televizor [oricum nu prea ma uit, dar la o stire tot mai trag cu ochiul] sau sa ascult o muzica. Nimic din toate astea. Recunosc, singura legatura scoasa din context ar fi pozele, pt ca de aparatul foto acum nu m-as mai putea dezlipi. : ) Si am mancat prune, nuci, mere, pere, pepene, fasole, branzoaice si bureti (ciuperci). Si n-am avut nici pe naiba, ce inseamna mancarea sanatoasa.

Asa ca in weekendul asta am stat si-am mancat nuci verzi, scobite de bunicul meu, care la 81 ani, in afara de niste picioare slabite, vede fara ochelari, aude fara aparat auditiv si e mai lucid decat sunt eu dupa 8 ore de munca.

Iar cand am ajuns la camp, bunica mea de 69 ani s-a jucat cu verisoara-mea de 5 ani prin curte si tot plina de energie era. :)

Da, e frumos sa fii copil, mi-aduc aminte ca imi doream atat de mult sa ma fac mare, acum nu stiu ce sa ma mai fac cu marele asta. : ) Si cand ma uit in jurul meu si vad ca toate se invechesc si toti invechim, ma face sa-mi doresc si mai mult sa-mi traiesc viata moment cu moment, ca sa am ce sa povestesc la nepoti. Si ca sa raspund la o intrebare primita acum putin timp, nu vreau copii pentru ca asa face toata lumea sau pt ca vreau sa nu fiu singura la batranete [desi, acest punct are o bila alba], dar vreau copii ca sa pot sa am nepoti. Cam asa. :))

M-a intrebat bunica ieri cand ma marit, ca uite, ei sunt batrani si o sa moara rand pe rand. Auzind replica asta, cred ca n-am stiut sa reactionez si mi-am exprimat parerea cam prea dur fata de cum as fi putut sa o fac, i-am zis ca eu n-o sa ma marit niciodata, la ce bun sa ma marit, ca sa am de ce sa ma despart, pt ca oricum nimic nu mai rezista zilele astea. Mda. : )

Si, pentru ca am avut un weekend frumos, l-am terminat mai putin prost decat se putea, dar totusi se putea si mai bine. Un mic accident casnic, o masina fara frane, un mers la urgenta. Din fericire, doar doua din acestea se leaga, desi toate trei sunt reale. Dar se putea si mai bine.

Cuvintele care mi-au venit in cap au fost astea:

"parca nu trece una si vine alta. fizicul face bube si le vezi de cand sunt mici, dar la psihic cum depistezi bubele inainte de a se face mari?"

Cine stie, sa-mi zica si mie, pt ca mi-am inceput saptamana tare ciudat si am asa mult de munca, incat nu stiu ce o sa mai fie.

Memoria mea e pilaf.

Am inceput sa uit.

Tocmai am descoperit niste texte vechi, de cand eram eu hArtista, in my early 20s. I-am scris unui baiat, Ovidiu, niste chestii pe care imi aduc aminte ca i le-am dat pe o banca in parcul Tineretului, pe niste foi printate.

Acuma... Habar n-am cine e Ovidiu asta si ce-a cautat in viata mea, nu imi aduc aminte decat ca era un tip foarte masiv caruia cred ca ii placea de mine. Deduc acest sentiment din ce i-am scris. A, da, si-am semnat Sweety. OMEGE :)))

Sa continuam cu Beatles MANIA, caci tot nu mi-a trecut, sunt de aproape 2 luni din nou ultra mega extaziata de Beatles, Kinks, anii 60-70, m-am nascut mult prea tarziu si intr-o tara gresita, pleaaaaaase, pleaaaase, help meeee! :)))))

The Beatles - HELP

[blog inceput sambata dimineata, pe la 11 jumate]

Se facea ca Ceta [sa-i spunem] si Miurika [tot asa, sa-i spunem] isi sarbatoreau ziua de nastere la mine in curte.

Fapt ciudat, sa-i zicem, din simplul motiv ca una e nascuta in Octombrie, cealalta tocmai a fost in Iulie, dar uite cum isi sarbatoreau ele zilele de nastere la mine in curte, in August.

Ceta era in trening, asa cum am vazut-o la ultima ora de inot si zicea ca si-a pus hainele ei cele mai bune. Miurika se spalase pe cap si se infoiase toata, dar tot in trening era.

Cum stateam noi la mine in curte, in sufragerie si prin bucatarie, era multa lume si ne simteam bine, which is weird pt ca eu n-am dat niciodata petrecere la mine acasa, cu atat mai putin nu am invitat niciodata mai mult de 12-15 oameni la un semi-bairam/bauta.

La un moment dat deschid poarta si dau sa ies la o plimbare direct in Str Selari, desi eu in realitate nu locuiesc in Centrul Vechi.

Si cum ma plimb eu pe Selari, la un moment dat vad o pasare Flamingo, cum se plimba speriata pe piatra cubica a strazii. Ma gandesc la bietele sale picioare, ca probabil o dor ghearele de la piatra cubica. Ma uit in stanga, imediat dupa fostul Suburbia si vad o curte cu poarta deschisa, din care ieseau diverse pasari exotice, majoritatea Flamingo. Imi zic "ce neglijenta", ma duc si inchid poarta si imi vad de drumul meu, fac dreapta pe Splai si cum ma mai plimb nitel aud o voce de caine cam la vreo 7 ani cum striga "Viata!, Viata!". Ma opresc, normal, dar fara sa fiu uimita de faptul ca auzeam un caine vorbind. Ma uit peste gard [era un gard mic, nu mai radeti, de aia ajungeam sa ma uit >:P] si vad un caine care se uita cu groaza la o curticica interioara imprejmuita cu plasa de Buzau [m-am gandit la asta in vis :))], in care era un urs, si cativa caini speriati de urs.

Instantaneu apar in peisajul curtii Ceta, Miurika si Kata, prietena pistruiata a Reginei Branzei. Fetele sunt si ele de partea cealalta a gardului, Ceta si Kata tin 2 caini mici in brate. In stanga lor se afla un baiat necunoscut, cu un alt caine in brate. Dau sa intru pe poarta, dar brusc ii vad pe oameni cum sunt izolati intr-o incapere stil lift, dar era mult mai mare decat un lift normal, sa zicem 10m/8m. Liftul incepe sa urce echivalentul a vreo 11 etaje de bloc si odata cu el si bucata mea de trotuar ... ma uit in jos dar iata ca nu mi-e teama de inaltime, ci mai mult ma preocupa soarta celor 4 omuleti si a celor 3 caini. Usa liftului se tot deschide la fiecare nivel, si la fiecare vad cele 7 suflete in diferite stari emotionale, care se schimba radical de la un etaj la altul, impreuna cu peisajul incaperii: frica, veselie, flacari, campie cu flori, plansete, un tzarc cu oi, intinsi pe jos - parca fara viata, intr-o incapere verde stil Cube. In tot timpul asta, baiatul necunoscut sta in stanga de tot, cu catelul lui in brate, in timp ce fetele stau in coltul din dreapta, cu potaile tot in brate. Ultima imagine care imi trece prin fata ochilor:

un pat imens, aproape de dimensiunea incaperii-lift; baiatul in stanga, fetele in dreapta, toti sub o plapuma invelita intr-un cearsaf alb cu flori albastre. Patul se clatina de parca ar avea saltea cu apa, iar ei sunt de un calm infiorator. Deodata Kata vorbeste catre fete: "stiu, e o matrice! 2 ori 3 face 6, trebuie sa ne asezam...."

si aici a sunat telefonul si s-a rupt filmul.

Mi-e ciudat ca am retinut visul si atat de mult in detalii, de obicei nu retin nimic din ce visez....

[continuare azi:]

Interpreta-mi-ati visu`, mai ales nu e prima oara cand visez ciudatenii stil Alice in Tara Minunilor. Si nici Inception n-am vazut pana aseara, la care am tinut sa merg abia dupa ce m-am trezit sambata cu ciudateniile astea in creieri.

z0n3 vinde:

Vand 2 platane Stanton ST150 II + mixer Stanton SA3-2 + doze Stanton 680HP & splipmats Ortofon Misl Targets. 600 de euro toate. msg pt detalii.

piese de colectie, a lucrat pe ele capodopere de se dau la Radio Guerilla, am auzit eu alaltaieri. :)

ajuta un frate, intreaba in stanga si ia-o si pe dreapta la rost si lasa-mi comment daca afli ceva si poti sa ajuti

hai sa traiesti. a zis ca face ceva daca le iei, dar eu zic ca o sa dea o bere, mi se pare un discount suficient de bun :)))

[10 mii :*]

Eu scot ce-i mai bun si mai frumos din omul de langa mine.

Il fac sa fie at his best, sa fie mandrul cel mai mandru... ca doar e-al meu. Si ce-i al meu e cel mai frumos si mai smecher, ca doar de-aia stau eu cu el. :glowing in the dark: Si ei stiu asta, fiecare din ei stie ce inseamna sa stai pe piedestal si sa fii poleit cu mandria de a fi al meu. Ca pe urma dau eu coarnele si piedestalele jos din creieri, asta e altceva. : )))

La gradinita o sa le rup capetele mamelor care vor spune ca mucosii lor sunt cei mai frumosi. Jos labele, muierilor, PURADEII MEI SUNT CEI MAI FRUMOSI! :)))

Si pe urma fac ce fac si mi se arata fatza urata a situatiei. Demonilor. : ))

Dar ce zic eu aici, femme-fatale ce ma dau in seara asta. Stiti ca nu ma consider asa, probabil ca se intampla ceva azi cu starea mea de spirit, DADADADADA, am terminat cartea despre moarte, se termina nesimtit de romantic :))))) Si mai e ceva, cred ca pentru ca am baut prea multa apa din piscina unde ma chinui sa invat sa DEPASESC O MARE TEMERE, sigur mi s-a urcat clorul la creieri! A dracului apa, mi-e o frica de ea de mor si nu inteleg de ce totusi ma incapatanez sa inghit atata! :)))

Ce voiam sa zic e ca maine plecam in Vama. Stiu, stiu... din nou! :))

zBye!

[ma simt bine, nu-s mai simpatica atunci cand mi-e bine? Daaa, merge... :)]

Buna ziua,

Eu sunt Miezu` si sunt mama a 4 baieti. Se poate spune ca am acasa o echipa de futsal, asa ca hai sa zicem ca eu de obicei le cam stau in poarta, sa le incasez toate golurile nebunilor mei.

Baiatul cel mare, adica tatal lor, face cele mai multe nazbatii. :)

Pe Luca o sa-l dau la judo. Are asa un iz de luptator! Intr-o zi am ajuns acasa si mangaia simultan 3 burti de matzi; are skillz.

Pe Razvan il duc la baschet, si-asa imi sparge tot ce inseamna fabricat din sticla de prin casa cu mingea aia, decat sa se apuce de fotbal...

Lui Seba i-am luat tobe. Acum 3 luni mi-a rupt cei mai frumosi trandafiri din gradina si si-a facut bete cu care dadea in toate borcanele de muraturi din camara. Mare pisicher.

Cu Matei o sa se mandreasca mama lui la petreceri ca find cel mai mare dansator. De curand s-a indragostit de o fetita de la gradinita si e romantic nevoie mare. :)

Azi am vorbit cu niste fete despre casatorie, zilele trecute am vorbit cu o fata draguta despre mine, mult. Am facut schimb de roluri.

Ne-am facut mari, fiecare la momentul sau, niciunul in acelasi timp. Eu am crescut incet, pe urma mult si repede-repede, pe urma am zis stop. Inca sunt blocata la semaforul meu rosu la care inca astept sa se elibereze trecerea de pietoni ca sa pot sa fac dreapta pe verdele meu mereu intermitent. Da` si cand o sa treaca toti nemernicii, zebra o sa fie a meaaaaaaa!

PS: "daca si tu te duci in jos, eu unde ma mai duc". Mai am nitel si termin cartea ciudata. Imi place, moartea e semi-induiosata.

Am cam obosit. Zic asta desi mi-e in sfarsit bine, macar dintr-un punct de vedere, dar stiu ca mai am inca atatea de rezolvat si viata parca tot mai scurta mi se pare. Sunt atat de obosita ca nici 3 saptamani daca as dormi nu m-as odihni. Nici o luna de mancat sanatos nu imi va reface ficatul care-mi urla de draci din cauza haosului ordonat in care imi place sa cred ca traiesc.

I would have been a good psychiatrist. Unfortunately, as much as I would enjoy my job, I think I would have over-infected myself with my patients` problems. Sau e foarte probabil sa ma indragostesc de cate-un pacient din dorinta de a-i face pe oameni sa creada in romantism si-n dragostea adevarata si frumoasa; din pacate, deloc sanatoasa. Sau, muhaha, as face experimente. Si cred ca as scrie f mult, desi juramantul mi-ar impune sa nu vorbesc despre pacientii mei, cred ca tot as transforma totul in povesti. Mi-as alege 5 pacienti si i-as pune sa fie personaje intr-un roman de aventuri. In care ar fi fericiti si ar trai happily ever after.

Am in jur feluri de oameni. Tristi, fericiti, ametiti si nebuni, romantici, acriti si imbatraniti, copilarosi si imprastiati, egoisti si plini de ticuri, visatori si seci; printre toti astia nu reusesc sa gasesc unul care sa le aiba pe toate, care sa-mi fie subiectul perfect pe care sa-l vanez si sa-l observ de la distanta. Uite cum sunt, dezvoltam manii si ne mai miram de ce lumea asta e asa cum e.

Iar eu, peste toate zecile de intrebari care-mi trec in fiecare minut prin creier, m-am gasit ca seara, inainte de culcare, ca pentru relaxare, sa citesc o carte despre o moarte nedumerita. O fac mai mult dintr-un experiment, sa vad daca reusesc sa ma influentez sa visez intr-un fel sau altul, dar inconstientul meu tot la astea zilnice se rezuma. De dimineata am visat ca mi s-a furat masina in timp ce dadeam cu aspiratorul in ea. Fie inconstientul meu imi spune ca ar trebui sa curat masina, fie sa utilizez aspiratorul prin casa mai des, fie ca ar trebui sa n-o mai uit descuiata. :D

Nu pun la socoteala ca nu-mi aduc aminte nici 10% din ce visez, dar asta e altceva. :)

Ma duc sa citesc amuzanta mea carte despre moarte. Nu-s emo, e chiar funny si plina de invataminte. :)

Muse - Bliss

"sarmana razbunare, e ca si cum am scoate limba la calaul care ne va taia capul [...] Moartea e suparata. E vremea sa scoatem limba la ea!"

: )

Spuneam zilele trecute intr-un status pe FB ca am un acces de importanta si ca pesemne ca ma simt bine.

Alaltaieri m-a rugat cineva sa completez un chestionar in care la sfarsit trebuia sa evaluez, printre altele, pe o scara de la 1 la 10, cat de multumita sunt de viata pe care o am. Ei bine, e bine.

Ultra-foarte pe scurt, uneori ma simt ca un bec imens, in jurul caruia se strang muste, tantari si fluturi. Si se strang si se tot strang. Si ce bine ma simt. Ce Balanta sunt, mi-ar spune bunul meu bun. :)