Anotimpurile Alexandrinei

Anotimpurile mele trec de multe ori diferit. Uneori vara imi dureaza ani de zile, alteori iarna, neagra si friguroasa, tot apare si nu mai dispare.

De cateva luni traiesc intr-o primavara, caci nu ma simt mereu in comfort zone-ul meu, dar imaginea pe care o am in fata ochilor ma infatiseaza imbracata intr-un tricou colorat, cu o hainuta subtire pe deasupra. Mustacesc un buchet de flori colorate si de cele mai multe ori ma simt ca si cum ar ziua de nume a mamei. Fiecare Constantin si Elena pe care il traiesc ma face sa o vad pe mama cu bratele pline de flori, motiv pentru care zambesc cand recunosc ca mi-ar fi placut sa fiu nascuta primavara.

Dar si cand mi se face toamna...ma duc acasa si ma bag la un film. Acum suntem doi tomnatici, asa ca iarna nu mai are cum sa invadeze cotloanele micului nostru locsor, cand impreuna ne concentram zambetele si fabricam primavara dupa primavara. : )

Nu pot promite, Radu, ca incep din nou sa scriu, desi asta mereu a fost una din bucuriile libertatii mele colorate, dar voi promite ca incerc sa scriu din nou. E greu cand timpul meu se imparte mereu la doi, dar e bine ca voi sa stiti ca daca nu scriu ... sunt bine. :)

Muz[ic]a: Concert Alexandrina @ Guerilla